Cine n-are bătrâni...

Nu stiu pe unde ati fost voi, in weekendul aceasta, dar daca vremea frumoasa nu v-a rasfatat zambetele, atunci sper sa va pot impartasi un dram din ce am trait noi.

Pentru ca am fost plecati din tara, weekend-ul asta ne-am hotarat sa ramanem aproape de cei dragi, mai precis de cei care ne-au dat viata. Ne-am luat parintii si am iesit din orasul care incepe sa se aglomereze. Cu toate ca vremea se anunta capricioasa, am gasit un loc, undeva prin muntii nostri, care s-a dovedit a fi genial, atat din punct de vedere al vremii, dar si al gradului de ocupare.

E ceva, atunci cand esti cu familia. Nu stiu, dar noi am avut noroc de oameni care stiu ce inseamna sa muncesti pentru ce ai, sa iti lasi copilul sa experimenteze si lucrurile mai putin placute, dar sa ii arati care sunt lucrurile demne de apreciat. Oamenii astia reprezinta o mare parte din ceea ce suntem, din multe puncte de vedere. Lor le multumim, de fiecare data cand ii vedem, pentru ca datorita lor ne bucuram de viata in felul in care o facem, in fiecare zi.

A fost frumos. Sambata, cand soarele ardea mai ceva ca intr-o luna de mai, "barbatii" au pregatit un gratar, unde au discutat mai putin despre politica si mai mult despre lucuri practice, lucruri care conteaza. Fetele, in casa, se bucurau de ceva cadouri, pe care Kitty le-a adus cu noi, din Elvetia. Probabil ca au discutat si ele, lucruri care conteaza, avand in vedere ca sunt in stare sa faca 5 lucuri deodata. : )) Seara s-a incheiat frumos, linistit, cu miros de brazi si cateva pahare de fericire.

Azi, inainte sa plecam, am iesit la o plimbare. 6 oameni, generatii diferite, care se tineau de mana si aveau in fata o priveliste cu adevarat geniala.

Am realizat, weekend-ul asta, ca se poate. Fericirea, cea pe care am vazut pe fetele lor, rumenite de anii ce au trecut, e lucrul care te poate mentine puternic, in pofida zilelor grele.

Sunt sigur ca am multe de invatat, de trait, dar langa ea totul pare atat de bine. E bine langa tine : )