Cand te ating, cand ma lasi sa imi plimb mainile pe corpul tau, cand te gust si cand te faci sa tremuri, ma cuprinde un sentiment pe care nu-l pot descrie.
simt.
Cand pleci de langa mine, cand nu imi esti aproape, cand cineva sau ceva iti strica frumosul, atunci ceva in mine se schimba. Imi place sa te simt.
traiesc.
Nu esti un om, esti o experienta. Esti tot ce ma face sa ma simt bine, linistit si al tau. Pe tine te cautam fara sa-mi dau seama cat esti de aproape.
Iubesc.
Mai mult si mai sincer decat orice altceva. Esti singurul sentiment in care am incredere : )
Ei au spus "I'll tell you in another life, when we are both cats". Noi ne vorbim in fiecare zi, folosim cat de multe cai de comunicare avem la dispozitie. Aseara i-am scris "Look at us, suntem sclavii comunicarii."
Ea e primul om langa care pot sa fiu asa deschis. Ei ii multumesc pentru asta : )
Ma gandeam cum ar fi fost daca am fi putut trai in orice spatiu temporal ne-ar conveni noua, sa putem trece de la un an la altul ca si cum am pleca dintr-un club in altul. Daca aveam aceasta posibilitate as fi vrut sa o tin de mana, candva, acum mai bine de 2000 de ani, cand aerul era mai curat si natura mai virgina.
Mi-ar fi placut sa pot dansa cu ea, sa o intalnesc la un bal mascat, intr-unul din saloanele caselor nobile, din Rusia pre-comunista. As fi vrut sa fiu acolo, cu ea, cand oamenii au uitat de griji si s-au iubit, pe ritmurile muzicii de calitate. Cu siguranta o sarutam cand David Gilmour ne starnea fiori pe sira spinarii, iar dupa concertul copiilor de la Guns, ne furisam intr-o camera de hotel si ne consumam fericirea.
Ne place sa calatorim, sa sa consum muzica buna. Orice am fi fost in alta viata, cu siguranta am fi gustat din plin din tot ce ni se oferea : )
Anul asta avem cateva plecari din tara si cateva concerte interesante. Ne vedem acolo ? : )
Respir greu. Cainele nu e acasa in seara asta. Iar mie, mie mi-e un dor nebun de bratele de Caine. N-am chef sa dorm, nu-mi place sa adorm singura, asa ca m-am apucat sa rascolesc Internetul, in principal dupa muzica.
Si de ce respir greu?
Pentru ca am descoperit aceste versuri:
"It's unfortunate that when we feel a storm we can roll ourselves over 'cause we're uncomfortable (oh) where the devil makes us sin. But we like it when we're spinning in his grin.
Love is like a sin my love For the ones that feel it the most Look at her with her eyes like a flame. She will love you like a fly never love you, again."
care apartin acestei melodii:
pe care o ascult de ceva timp pe repeat, in mod deosebit dupa ce i-am vazut videoclipul aici*.
*adult content involved.
Caine, tremur. Melodia asta m-a dat peste cap. Si versurile, da, the devil ... makes us sin, but we like it ... am o dorinta nebuna de a fi animalul tau over and over and over again. Te-astept acasa. : ) O sa citesti si-o sa vii in pat sa ma trezesti. Si-o sa stii ce ai de facut. : )
Ultima seara. Elvetia s-a purtat frumos cu noi. Ne-am descretit fruntile, ne-am iubit, a fost si vin rosu, putina sampanie, cateva petale de trandafiri : ) si noi.
Asa cum i-am promis, de data asta nu am mai lasat-o singura pe partie. Stiti, este ceva foarte placut sa ai pe cineva langa tine, sa fie acolo atunci cand te bucuri, dar mai ales cand esti la pamant.
Pisica mea m-a invatat asta. Imi cam pierdeam verile si nu cautam ceva stabil, pana sa o intalnesc, sa o cunosc cu adevarat. Este primul om langa care concepte precum casatorie, familie, batraneti s-a aprins in mintea mea si au prins contur, mai ceva ca efectul unui joint de vara.
Adevarul este ca, atunci cand ai pe cineva langa tine, cand il simti, ai mana ei in mana ta, cand privirile se intalnesc si puteti comunica, lucrurile sunt mult mai usoare. Perspectiva lucrurilor ce urmeaza este ceva mai verde, mai placuta, mai usor de digerat.
Totusi, nu pot ignora incertitudinea. Noi am trait frumos, pana acum, dar nu am puterea sa prevad ce va urma. Stiu doar ca, acest om, Kitty, este tot ce mi-am dorit. Este tot ce am nevoie pentru a mai lupta o zi. Stiu ca voi sta langa ea, la bine, dar mai ales la greu : )
Da, stiu cum suna. Dar asta simt. Mi s-a dovedit ca, in pofida a ce cred altii, tu stii cel mai bine ce e bine pentru tine : )
Maine ne intoarcem. Wish this week would last forever : )
A fost un an in care am invatat multe, uneori de la oamenii de la care ma asteptam mai putin. "Niciodata sa nu spui niciodata," este unul din lucrurile pe care le-am invatat de la Kitty. Am invatat sa inchid ochii si sa privesc lumea folosind celelalte simturi. Am invatat sa ascult si sa le arat celor dragi cat ii apreciez.
A mai trecut un an alaturi de Kitty. Cred ca a fost cel mai frumos, dintre cei pe care i-am adunat de la primul suflu. Pisica aceasta a reusit sa imi aduca aminte de tot ce imi doream, pe atunci cand in viata mea nu existau griji, doar zambete. Langa ea, am reusit sa-mi traiesc fantezii, dorinte, vise si zile pe care am sa le tin minte atat cat imi permite mintea asta.
O iubesc. Atat de multe cuvinte, sentimente, imagini, ganduri, se ascund in spatele acestor doua cuvinte, incat momentul cand i le rostesc, nu poate fi descris decat de un singur adjectiv: genial.
Multumesc pentru 2009, Kitty. Imi doresc sa-ti pot aduce zambete si in anii ce vor urma : )
Voua, voua va doresc sa traiti macar jumate din ce impartasesc eu cu ea. Si sa aveti parte de sanatate si oameni frumosi, de care sa va bucurati.
Craciunul a fost in familie, dar dupa toate pregatirile, dupa momentele in familie si dupa cadouri si prieteni, am avut timp, intr-un final, de noi, impreuna.
Am iesit la o ceainarie, undeva unde ne cunoastem cu patronul care a deschis pentru noi si pentru cei cativa norocosi care au avut inspiratia sa treaca pe acolo, aseara. Are un loc frumos, aceasta ceainarie, un loc al nostru, unde ne simtim bine. Am baut ceva caldut cu miros de Craciun si linistitor, parca exact ce aveam nevoie, dupa masa festiva. Intr-un final am ajuns acasa, acolo unde bradul era luminat si inca mai adapostea cateva cadouri pentru prieteni plecati din tara.
A fost frumos si intens. Corpul ei era luminat de luminile bradului si parca o vedeam asa cum este ea, plina de culori, in fata mea, acolo, pentru mine. Am tinut-o in brate si . . .
Va spuneam acum ceva timp ca ne place sa ne jucam. Adevarul este ca, oricat de mare ar fi iubirea, e nevoie de diversitate. E foarte usor sa cazi intr-o extrema destul de neplacuta, anume aceea de a veni seara acasa, a te aseza in pat, a-ti saruta partenerul si de a purta discutii pe care, de altfel, le-ai putea avea cu orice amic. In felul asta, vei pierde orice urma a flacarii care v-a adus impreuna.
Eu imi stiu calitatile, dar mai bine imi cunosc defectele. Am cativa 'anisori' sub centura si stiu ce pot si ce nu pot, fara sa-mi mai pierd timpul cu astfel de intrebari. Pe Kitty o cunosc destul de bine, dar ma feresc sa spun ca o cunosc in totalitate pentru ca reuseste sa ma surprinda, placut, de foarte multe ori. De aceea stiu ce calitati imi apreciaza si care sunt lucrurile care ii displac.
Trecand peste introducere, spuneam, mai devreme, ca ne place sa ne jucam. Ne uitam la cativa dintre prietenii nostri si ne gandim pe care dintre ei i-am fi putut avea ca partneri, daca noi nu ne-am fi cunoscut. Nu, nu avem impresia ca ei sunt acolo pentru placerea noastra, dar sunt lucruri la care putem sa ne gandim, fara sa ranim pe cineva.
Acum cateva zile i-am facut cunostinta lui Kitty cu un amic mai indepartat. Un om cu destul de multe calitati, multe din care pisica mea le apreciaza. Trebuie sa recunosc ca, daca situatia ar fi fost alta, as fi fost oarecum gelos. As fi fost interesat de felul in care se dezvolta relatia dintre ei doi. Dar nu sunt, pentru ca am motivele mele.
Totusi, e de retinut ca, nimeni nu este legat de un singur om. Nu trebuie sa uitam ce avem langa noi si sa ne ferim cat mai mult de rutina, pentru ca rutina ucide. Iar cand mai pui la socoteala ca balentele se plictisesc tare repede...: )
P.S. Homo Ludens, zicea Huizinga, dar si animalele se joaca . . . woof!
Toti oamenii se joaca, toti. Si noi ne jucam si ne place la nebunie.
Imi aduc aminte de un weekend, undeva la munte, la o vila pe care cu greu am reusit sa o inchiriem. Am fost cu cativa prieteni, in speranta ca vom prinde o partie buna si cateva zile de ski.
A fost frumos. Am skiat impreuna, ea pe skiuri, eu cu placa. Din joaca, ea a mers inaintea mea. Incercand sa o prind am luat viteza si am coborat. La un moment dat am auzit-o cum ma striga, am oprit si m-am uitat pe langa mine, doar sa vad ca eram singur. Am crezut ca iar o aud asa, de peste tot, si am trecut mai departe. Cand am ajuns jos am sunat-o, dar ea nu-mi raspundea. M-am panicat si am asteptat-o vreo cateva zeci de minute. Un copilandru a trecut prin fata ei si a trebuit sa-l ocoloeasca. A ajuns intr-o vale, de langa partie. Am avut noroc, a fost ok, dar nu am mai plecat de langa ea toata ziua.
Seara, ne-am strans cu prietenii la cateva jocuri 'de societate' si un vin bun, rosu, tare, care nu-ti provoaca dureri, doar placeri. Spre dimineata ne-am dus in camera noastra, pe care o imparteam cu alt cuplu. Ei au ajuns mai tarziu, iar noi eram deja unul in bratele celuilalt, goi, sub patura. Cand au ajuns cei cu care ne imparteam camera, am mimat ca dormim, amandoi. Dupa vreo 10, 20 de minute, cuplul era deja in patul lor, dar noi faceam dragoste, cu ei acolo : )
A fost genial, ne gandeam cum ar fi sa se treazeasca sa ni se alature. Fiecare gand de acest fel ne aducea mai aproape, ne bucuram mai mult, unul de celalalt.
Ne jucam, pentru ca ne place si o facem fara sa ranim pe cineva : )
Inainte sa il cunosc pe Caine mi-am trait o buna bucata din viata degustand oameni. De toate culorile, formele si ideile; am muscat cu atata pofta din unii din ei incat inca le simt gustul cand ma gandesc la libertate.
Niciodata nu m-am considerat a fi femeia unui singur barbat, oricat de frivol ar suna asta ... mi se parea incorect cand vedeam atat de multi oameni interesanti, demni de incercat. Si, totusi, imi place atat de mult sa simt ca ii apartin. Pisica lui, da. : )
Dar Cainele imi cunoaste aripile ... nu l-am mintit niciodata, nici macar cand m-am aprins dupa un prieten de-al lui, putin mai tanar. Da, i-am marturisit Cainelui ca tanarul ar merge o data, asa, barbar, cum suna; tipul mi se parea intrigant de interesant; tin minte ca am iesit odata intr-un club si m-am asezat picior peste picior astfel incat sa ii ating piciorul suficient cat sa ma simta. Mi-am cerut delicat scuze pentru eventualul deranj, dar cu zambetul cu buze si privindu-l cu acei ochi care cred ca i-au spus multe, din moment ce a zambit si el si mi-a spus ca nu e niciun deranj. Dar nici nu s-a mutat din loc, desi avea unde. Am ramas amandoi pe loc, fumand si privindu-ne zambind partenerii cum se unduiau pe ringul de dans. In momentul ala as fi facut schimb de parteneri cu iubita lui. : )
Incerc acum sa-mi amintesc o melodie pe care am dansat-o cu Cainele in aceeasi seara, era destul de tarziu si eram amandoi putin ametiti, dar nu imi amintesc nici macar un vers, nici macar un instrument, decat ca era ceva spaniol-portughez, ceva, nu stiu, stiu doar ca mi-am lasat simturile sa se piarda in bratele lui, care ma poseda asa cum face de fiecare data cand ma atinge. : )
