Homo Ludens . . .

Va spuneam acum ceva timp ca ne place sa ne jucam. Adevarul este ca, oricat de mare ar fi iubirea, e nevoie de diversitate. E foarte usor sa cazi intr-o extrema destul de neplacuta, anume aceea de a veni seara acasa, a te aseza in pat, a-ti saruta partenerul si de a purta discutii pe care, de altfel, le-ai putea avea cu orice amic. In felul asta, vei pierde orice urma a flacarii care v-a adus impreuna.

Eu imi stiu calitatile, dar mai bine imi cunosc defectele. Am cativa 'anisori' sub centura si stiu ce pot si ce nu pot, fara sa-mi mai pierd timpul cu astfel de intrebari. Pe Kitty o cunosc destul de bine, dar ma feresc sa spun ca o cunosc in totalitate pentru ca reuseste sa ma surprinda, placut, de foarte multe ori. De aceea stiu ce calitati imi apreciaza si care sunt lucrurile care ii displac.

Trecand peste introducere, spuneam, mai devreme, ca ne place sa ne jucam. Ne uitam la cativa dintre prietenii nostri si ne gandim pe care dintre ei i-am fi putut avea ca partneri, daca noi nu ne-am fi cunoscut. Nu, nu avem impresia ca ei sunt acolo pentru placerea noastra, dar sunt lucruri la care putem sa ne gandim, fara sa ranim pe cineva.

Acum cateva zile i-am facut cunostinta lui Kitty cu un amic mai indepartat. Un om cu destul de multe calitati, multe din care pisica mea le apreciaza. Trebuie sa recunosc ca, daca situatia ar fi fost alta, as fi fost oarecum gelos. As fi fost interesat de felul in care se dezvolta relatia dintre ei doi. Dar nu sunt, pentru ca am motivele mele.

Totusi, e de retinut ca, nimeni nu este legat de un singur om. Nu trebuie sa uitam ce avem langa noi si sa ne ferim cat mai mult de rutina, pentru ca rutina ucide. Iar cand mai pui la socoteala ca balentele se plictisesc tare repede...: )

P.S. Homo Ludens, zicea Huizinga, dar si animalele se joaca . . . woof!