Flori colorate

Uneori n-as sti sa va spun cat la suta e nebunie si cat romantism. Uneori termenii astia se confunda atat de tare incat lumea mea, asa cum o stiu eu, devine mai colorata decat header-ul acestui blog. Ma refer acum la momentele in care omul asta reuseste sa ma surprinda; si reuseste aproape de fiecare data, chiar daca repeta gesturi pe care le-a mai facut, chiar daca sunt gesturi care la o privire superficiala ar parea a fi banale.

In seara asta am primit flori. Ok, banal. Dar am primit flori altfel decat se primesc ele in mod normal. Mi-aduc aminte de timpurile in care eu inca stateam cu parintii mei, iar el venea noaptea si imi lasa trandafiri pe pervazul ferestrei, apoi pleca si imi dadea sms, sa-i salvez, sa nu-i las afara... : )

Mereu mi-au placut oamenii spontani. Si mie mi-ar fi placut sa fiu mai spontana, dar prudenta feminina, nu stiu cum sa-i spun, m-a oprit de la multe. Uneori regret, alteori ma bucur.

Probabil ca daca n-as fi fost spontana, la un anumit moment, acum n-as mai fi trait asa*...

*fericita. : )