Pun pasiune din egoism, un egoism care imi hraneste pofta de frumos. Atunci cand pun pasiune intr-un lucru pe care il duc la capat, totul pare atat de genial. Probabil ca nu sunt singurul, toti ne dorim ca proiectele personale sa se indeplineasca, cu atat mai mult cand punem pasiune.
Pun pasiune atunci cand incep un proiect la munca, pun pasiune atunci cand ma apuc sa gatesc cate ceva, pun pasiune atunci cand scriu si pun pasiune atunci cand iubesc. E un fel de putere interioara, un combustibil care tine aprinsa dorinta de a realiza ceva. Pasiune se numeste si atunci cand fac sex, dar mai mult cand fac dragoste. Na!, animal : )
Pasiunea te ajuta sa te simti genial. Ma simt maret dupa ce am realizat ceva, in care am pus pasiune, ceva pentru ea.
DAR, pasiunea are un defect. Atunci cand o folosesti pentru impliniri, pentru lucruri care iti plac, are gustul vinului cel mai bun. Din pacate, vinul asta se poate transforma in venin. Veninul unei muscaturi de paianjen, care iti blocheaza toti muschii din corp si iti intuneca mintea. Asta se intampla atunci cand pui pasiune in ceva care este desconsiderat. Puterea veninului este invers proportionala cu puterea pasiunii.
Exista un post, nepublicat, tinut in draft. I l-am scris ei, intr-un moment de pasiune, cand nu era langa mine si am lasat sentimentele sa se transforme in cuvinte. Nu il voi publica, pentru ca este al meu, pentru ea, pentru noi : )
2 comments:
Prefer să simt acel venin decât să-mi fi fost frică de el.
Da, nu e mereu ușor când pui suflet în mai tot ce faci. Mai ales când sunt implicați și alți oameni. Dar te ajută mult mentalitatea asta să și treci peste.
Plus, we're birds of a feather, you and I: http://blog.hdragomir.com/2009/11/passion/
Adevarul este ca e nevoie de venin, pentru a antivenin.
Da, Horia, aparent ne leaga ganduri similare :)
Post a Comment