A mai trecut un an.
A fost un an in care am invatat multe, uneori de la oamenii de la care ma asteptam mai putin. "Niciodata sa nu spui niciodata," este unul din lucrurile pe care le-am invatat de la Kitty. Am invatat sa inchid ochii si sa privesc lumea folosind celelalte simturi. Am invatat sa ascult si sa le arat celor dragi cat ii apreciez.
A mai trecut un an alaturi de Kitty. Cred ca a fost cel mai frumos, dintre cei pe care i-am adunat de la primul suflu. Pisica aceasta a reusit sa imi aduca aminte de tot ce imi doream, pe atunci cand in viata mea nu existau griji, doar zambete. Langa ea, am reusit sa-mi traiesc fantezii, dorinte, vise si zile pe care am sa le tin minte atat cat imi permite mintea asta.
O iubesc. Atat de multe cuvinte, sentimente, imagini, ganduri, se ascund in spatele acestor doua cuvinte, incat momentul cand i le rostesc, nu poate fi descris decat de un singur adjectiv: genial.
Multumesc pentru 2009, Kitty. Imi doresc sa-ti pot aduce zambete si in anii ce vor urma : )
Voua, voua va doresc sa traiti macar jumate din ce impartasesc eu cu ea. Si sa aveti parte de sanatate si oameni frumosi, de care sa va bucurati.
Ultimele cuvinte (2009)
Daca ar fi incercat vreodata cineva sa-mi explice ce inseamna sa iubesti cu adevarat, nu cred ca ar fi reusit sa dispuna de suficiente cuvinte potrivite nici macar intr-un milion de ani. Ma aflu intr-o situatie in care, eu, om de PR si cu o logoree pe masura, nu am acces la cuvintele potrivite.
Dar cand ii spun ca-l iubesc, el stie ce vreau sa creionez, e un moment in care gura nu imi mai este in stare sa duca la indeplinire ce ii trece sufletului prin creier. Da, suntem doi visatori si da, m-am intrebat de mai multe ori unde o sa ajungem si ce-o sa facem si daca visele si romantismul asta vor duce undeva, daca vom face o treaba buna impreuna, pana la urma avem o varsta si avem nevoie sa incepem sa ne asezam... Dar creierul din suflet imi spune sa fiu linistita.
Ma simt ca o adolescenta aiurita cateodata. Alteori ma simt ca o femeie puternica. Iar uneori ma simt ca o batrana inteleapta. Asa e el, ma transpune in tot felul de situatii. Discutam atat despre noi, cat si despre diverse alte subiecte, iar asta imi place si mi se pare ca este foarte important. Ne si contrazicem, fiind doua personalitati puternice si incapatante, dar de cele mai multe ori ne rezolvam diferendele intre asternuturi. :) Nu stiu cat de mult imi este prietenul meu cel mai bun, dar sunt foarte sigura ca imi e prieten foarte bun. Ne intelegem uneori fara sa fie nevoie de cuvinte. Avem o frecventa a noastra, pe care o utilizam des - facem lucruri pentru ca pur si simplu asa simtim ca trebuie sa facem in momentul respectiv. Si ne surprindem des, pt ca celalalt tocmai se pregatea sau cel putin s-a gandit sa faca acelasi lucru.
Gresim si noi, doar oameni suntem, dar de cele mai multe ori suntem acolo sa invatam din greseli si sa crestem in continuare. Iar asta ne ajuta sa devenim si mai buni impreuna, geniali.
: )
Nu stiu cate alte cuvinte ar fi fost potrivite sa scriu asta, dar, te iubesc, Caine... si iti multumesc pentru acest 2009 minunat, care ar fi fost lipsit de culori daca nu te aveam pe tine alaturi. Nu-mi doresc decat ca 2010 sa fie linistit, asa cum stiu eu ca trebuie sa fie linistea.
: )
Suntem pe un munte elvetian; privelistea este absolut senzationala, iar partiile : ) ... ne intoarcem peste o saptamana. Ne-am promis ca ne vom bucura de fiecare moment petrecut impreuna, deci vom scrie cat mai putin ... Concediu, ski si snowboard, vin rosu, muzica frumoasa si noi doi! : )
Petrecere frumoasa si La multi ani, un an mai bun tuturor!
: )
Dar cand ii spun ca-l iubesc, el stie ce vreau sa creionez, e un moment in care gura nu imi mai este in stare sa duca la indeplinire ce ii trece sufletului prin creier. Da, suntem doi visatori si da, m-am intrebat de mai multe ori unde o sa ajungem si ce-o sa facem si daca visele si romantismul asta vor duce undeva, daca vom face o treaba buna impreuna, pana la urma avem o varsta si avem nevoie sa incepem sa ne asezam... Dar creierul din suflet imi spune sa fiu linistita.
Ma simt ca o adolescenta aiurita cateodata. Alteori ma simt ca o femeie puternica. Iar uneori ma simt ca o batrana inteleapta. Asa e el, ma transpune in tot felul de situatii. Discutam atat despre noi, cat si despre diverse alte subiecte, iar asta imi place si mi se pare ca este foarte important. Ne si contrazicem, fiind doua personalitati puternice si incapatante, dar de cele mai multe ori ne rezolvam diferendele intre asternuturi. :) Nu stiu cat de mult imi este prietenul meu cel mai bun, dar sunt foarte sigura ca imi e prieten foarte bun. Ne intelegem uneori fara sa fie nevoie de cuvinte. Avem o frecventa a noastra, pe care o utilizam des - facem lucruri pentru ca pur si simplu asa simtim ca trebuie sa facem in momentul respectiv. Si ne surprindem des, pt ca celalalt tocmai se pregatea sau cel putin s-a gandit sa faca acelasi lucru.
Gresim si noi, doar oameni suntem, dar de cele mai multe ori suntem acolo sa invatam din greseli si sa crestem in continuare. Iar asta ne ajuta sa devenim si mai buni impreuna, geniali.
: )
Nu stiu cate alte cuvinte ar fi fost potrivite sa scriu asta, dar, te iubesc, Caine... si iti multumesc pentru acest 2009 minunat, care ar fi fost lipsit de culori daca nu te aveam pe tine alaturi. Nu-mi doresc decat ca 2010 sa fie linistit, asa cum stiu eu ca trebuie sa fie linistea.
: )
Suntem pe un munte elvetian; privelistea este absolut senzationala, iar partiile : ) ... ne intoarcem peste o saptamana. Ne-am promis ca ne vom bucura de fiecare moment petrecut impreuna, deci vom scrie cat mai putin ... Concediu, ski si snowboard, vin rosu, muzica frumoasa si noi doi! : )
Petrecere frumoasa si La multi ani, un an mai bun tuturor!
: )
De Craciun...
Craciunul a fost in familie, dar dupa toate pregatirile, dupa momentele in familie si dupa cadouri si prieteni, am avut timp, intr-un final, de noi, impreuna.
si a fost frumos : )
Am iesit la o ceainarie, undeva unde ne cunoastem cu patronul care a deschis pentru noi si pentru cei cativa norocosi care au avut inspiratia sa treaca pe acolo, aseara. Are un loc frumos, aceasta ceainarie, un loc al nostru, unde ne simtim bine. Am baut ceva caldut cu miros de Craciun si linistitor, parca exact ce aveam nevoie, dupa masa festiva. Intr-un final am ajuns acasa, acolo unde bradul era luminat si inca mai adapostea cateva cadouri pentru prieteni plecati din tara.
A fost frumos si intens. Corpul ei era luminat de luminile bradului si parca o vedeam asa cum este ea, plina de culori, in fata mea, acolo, pentru mine. Am tinut-o in brate si . . .
Craciun intre animale
"Ce frumos ai scris : )" i-am zis astazi zambind, dupa ce am citit blogul de mai jos.
"Am muza : )" mi-a raspuns calm si cu zambetul pe buze.
Astazi am fost la ai mei. Am desfacut cadouri, am mancat sarmale si cozonac si am baut putin vin. Maine o sa dam si pe la ai lui, sa mai mancam niste sarmale si niste cozonac si sa mai bem niste vin si sa mai desfacem niste cadouri. : )
Suntem linistiti, iar asta e cel mai frumos lucru din lume. Cat de agitata as fi in viata de zi cu zi, la serviciu, la iesirile cu prietenii, in momentele in care sunt cu Cainele, am asa o siguranta si o liniste interioara, ceva ce n-am trait niciodata pana la el. E ca si cum n-as avea nevoie de nimic, nu-mi trebuie nimic, nu imi doresc nimic mai mult decat trairea momentului respectiv, indiferent de locul in care ne-am afla, indiferent de ce-am avea de facut.
Cred ca asa ar trebui sa fie o relatie normala intre doi oameni. Sa se accepte cu bune si cu rele, sa accepte ce are celalalt de oferit, sa ii incurajeze talentele si pasiunile si sa ii fructifice la maxim calitatile, in timp ce cu blandete sa incerce sa-i atenueze din defecte ... Ea sa ii accepte protectia si faptul ca indiferent de cat de puternica i-ar fi personalitatea ei de femela Alpha, este totusi o fiinta firava care are nevoie de niste brate puternice care sa o apere sau care sa ii urce borcane pe raftul de sus al dulapului. El sa realizeze ca oricat de mascul Alpha ar fi, tot are nevoie de cineva care sa ii decoreze frumos apartamentul, asa cum stie ea femeia sa aranjeze chestii mici astfel incat sa iasa ceva f frumos... sau cum ii cere sa-i dea jos borcanul de pe raftul de sus, ca el sa se simta masculul Alpha-prim ... chiar daca ea de obicei se descurca, se suie pe un scaun si ajunge si singura :))
Dar v-am mai spus, impreuna suntem geniali. Eu am liniste, el are muza. E asa cum trebuie sa fie. : )
Craciun fericit!
Sa aveti parte atat de iubire, cat si de dragoste, sanatate si toate cele mai bune! : )
A lui,
Kitty
"Am muza : )" mi-a raspuns calm si cu zambetul pe buze.
Astazi am fost la ai mei. Am desfacut cadouri, am mancat sarmale si cozonac si am baut putin vin. Maine o sa dam si pe la ai lui, sa mai mancam niste sarmale si niste cozonac si sa mai bem niste vin si sa mai desfacem niste cadouri. : )
Suntem linistiti, iar asta e cel mai frumos lucru din lume. Cat de agitata as fi in viata de zi cu zi, la serviciu, la iesirile cu prietenii, in momentele in care sunt cu Cainele, am asa o siguranta si o liniste interioara, ceva ce n-am trait niciodata pana la el. E ca si cum n-as avea nevoie de nimic, nu-mi trebuie nimic, nu imi doresc nimic mai mult decat trairea momentului respectiv, indiferent de locul in care ne-am afla, indiferent de ce-am avea de facut.
Cred ca asa ar trebui sa fie o relatie normala intre doi oameni. Sa se accepte cu bune si cu rele, sa accepte ce are celalalt de oferit, sa ii incurajeze talentele si pasiunile si sa ii fructifice la maxim calitatile, in timp ce cu blandete sa incerce sa-i atenueze din defecte ... Ea sa ii accepte protectia si faptul ca indiferent de cat de puternica i-ar fi personalitatea ei de femela Alpha, este totusi o fiinta firava care are nevoie de niste brate puternice care sa o apere sau care sa ii urce borcane pe raftul de sus al dulapului. El sa realizeze ca oricat de mascul Alpha ar fi, tot are nevoie de cineva care sa ii decoreze frumos apartamentul, asa cum stie ea femeia sa aranjeze chestii mici astfel incat sa iasa ceva f frumos... sau cum ii cere sa-i dea jos borcanul de pe raftul de sus, ca el sa se simta masculul Alpha-prim ... chiar daca ea de obicei se descurca, se suie pe un scaun si ajunge si singura :))
Dar v-am mai spus, impreuna suntem geniali. Eu am liniste, el are muza. E asa cum trebuie sa fie. : )
Craciun fericit!
Sa aveti parte atat de iubire, cat si de dragoste, sanatate si toate cele mai bune! : )
A lui,
Kitty
Ce este fericirea?
Ei.
El este un baiat care a crescut visand. Fiecare raza de soare, fiecare dimineata, fiecare zambet, pentru el erau momente in care isi alimenta setea de frumos. Din pacate, visele frumoase si sperantele lui de bine s-au contopit prea repede cu realitatea, cu zile cenusii si oamenii care au uitat ce este fericirea. Iar el incepuse sa se intrebe ce e fericirea?
Ea, probabil ca atunci cand s-a nascut, a ras, nu a plans. Si ei ii placea sa viseze, iar atunci cand se bucura, ii lumina pe toti ceilalti de langa ea. Ea zambeste cu o energie care ar putea misca pamantul, poate chiar o face. Si ea a avut parte de dezamagiri, dar a continuat sa viseze, sa zambeasca si sa iubeasca.
Ei s-au intalnit.
El era inca ratacit, dar spera. Spera ca, in seara aia friguroasa, ceva ii va incalzi sufletul, de altfel prea mare si dornic sa iubeasca. Pentru cele cateva momente cand a vazut-o, pentru acele cateva minute, a zambit si el, a inceput sa viseze, totul parca era o melodie, o simfonie chiar. O simfonie in care toate sentimentele traiate pana acum erau instrumentele necesare pentru a creea momentul de fericire, momentul acela care avea sa-i ramana intiparit in minte peste ani.
Ea l-a vazut, a vazut o mica lumina in el. Curioasa din fire, l-a abordat, i-a povestit ce ii place si l-a facut sa zambeasca. Avea viata ei, nu cauta ceva in mod special, dar in momentele acelea a participat la simfonia care canta doar pentru ei. A fost frumos, era interesant si parea sa aibe multe de oferit. Ea l-a observat si intelesese ca are ceva ce merita explorat, ceva ce trebuie intretinut, ca o scantaie care poate sa ofere focul cel mai cald.
A venit, e aici.
El si ea sunt ei, iar aseara au facut bradul.
Muzica era pe fundal, iar ei doi nu isi vorbeau, dar zambeau si atarnau fiecare cate un ornament in bradul de acasa, iar mainile lor se atingeau, din cand in cand.
El se intreba, din nou, ce e fericirea si in mintea lui se desfasurau imagini cu ea, zambind. Ea se uita la el si ii zambea, gandidu-se la micile momente cand a facut fericita.
Ce este fericirea?
Este atunci cand zambesti, cand tii bratele deschise, cand cel pe care il iubesti este langa tine, cand ai prieteni, cand te bucuri alaturi de parintii tai, cand sunt trandafirii albi, cand e verde, cand e vara, cand ninge si e frumos afara, cand stii sa te bucuri de lucrurile simple, cand esti tu, spuse el.
El este un baiat care a crescut visand. Fiecare raza de soare, fiecare dimineata, fiecare zambet, pentru el erau momente in care isi alimenta setea de frumos. Din pacate, visele frumoase si sperantele lui de bine s-au contopit prea repede cu realitatea, cu zile cenusii si oamenii care au uitat ce este fericirea. Iar el incepuse sa se intrebe ce e fericirea?
Ea, probabil ca atunci cand s-a nascut, a ras, nu a plans. Si ei ii placea sa viseze, iar atunci cand se bucura, ii lumina pe toti ceilalti de langa ea. Ea zambeste cu o energie care ar putea misca pamantul, poate chiar o face. Si ea a avut parte de dezamagiri, dar a continuat sa viseze, sa zambeasca si sa iubeasca.
Ei s-au intalnit.
El era inca ratacit, dar spera. Spera ca, in seara aia friguroasa, ceva ii va incalzi sufletul, de altfel prea mare si dornic sa iubeasca. Pentru cele cateva momente cand a vazut-o, pentru acele cateva minute, a zambit si el, a inceput sa viseze, totul parca era o melodie, o simfonie chiar. O simfonie in care toate sentimentele traiate pana acum erau instrumentele necesare pentru a creea momentul de fericire, momentul acela care avea sa-i ramana intiparit in minte peste ani.
Ea l-a vazut, a vazut o mica lumina in el. Curioasa din fire, l-a abordat, i-a povestit ce ii place si l-a facut sa zambeasca. Avea viata ei, nu cauta ceva in mod special, dar in momentele acelea a participat la simfonia care canta doar pentru ei. A fost frumos, era interesant si parea sa aibe multe de oferit. Ea l-a observat si intelesese ca are ceva ce merita explorat, ceva ce trebuie intretinut, ca o scantaie care poate sa ofere focul cel mai cald.
A venit, e aici.
El si ea sunt ei, iar aseara au facut bradul.
Muzica era pe fundal, iar ei doi nu isi vorbeau, dar zambeau si atarnau fiecare cate un ornament in bradul de acasa, iar mainile lor se atingeau, din cand in cand.
El se intreba, din nou, ce e fericirea si in mintea lui se desfasurau imagini cu ea, zambind. Ea se uita la el si ii zambea, gandidu-se la micile momente cand a facut fericita.
Ce este fericirea?
Este atunci cand zambesti, cand tii bratele deschise, cand cel pe care il iubesti este langa tine, cand ai prieteni, cand te bucuri alaturi de parintii tai, cand sunt trandafirii albi, cand e verde, cand e vara, cand ninge si e frumos afara, cand stii sa te bucuri de lucrurile simple, cand esti tu, spuse el.
Flori colorate
Uneori n-as sti sa va spun cat la suta e nebunie si cat romantism. Uneori termenii astia se confunda atat de tare incat lumea mea, asa cum o stiu eu, devine mai colorata decat header-ul acestui blog. Ma refer acum la momentele in care omul asta reuseste sa ma surprinda; si reuseste aproape de fiecare data, chiar daca repeta gesturi pe care le-a mai facut, chiar daca sunt gesturi care la o privire superficiala ar parea a fi banale.
In seara asta am primit flori. Ok, banal. Dar am primit flori altfel decat se primesc ele in mod normal. Mi-aduc aminte de timpurile in care eu inca stateam cu parintii mei, iar el venea noaptea si imi lasa trandafiri pe pervazul ferestrei, apoi pleca si imi dadea sms, sa-i salvez, sa nu-i las afara... : )
Mereu mi-au placut oamenii spontani. Si mie mi-ar fi placut sa fiu mai spontana, dar prudenta feminina, nu stiu cum sa-i spun, m-a oprit de la multe. Uneori regret, alteori ma bucur.
Probabil ca daca n-as fi fost spontana, la un anumit moment, acum n-as mai fi trait asa*...
*fericita. : )
Link me : )
Asa cum a spus ea, la inceput, poveste ca a noastra nu o sa mai intalniti.
E un lucru la care tinem foarte mult. De-a lungul timpului i-am spus chimie, ceva sau frecventa. Este o legatura, ceva care ne-a adus impreuna, ne tine impreuna si este atat de fragil, de puternic, de frumos si de unic incat prietenii nostri ne spun ca suntem geniali, impreuna.
"Link Me" - folosim destul de des, in ziua de astazi, acesta constructie. Cel putin cativa dintre noi. Conecteaza-ma, ar trebui sa fie cuvantul pe care il spui la starea civila. Conecteaza-ma la tot ce esti tu, la trairile tale, la ce simti, la ce vezi, la ce iubesti, la cum iubesti, la ce te doare, la tot ce te defineste. Conecteaza-te cu mine! Atinge-mi degetele, joaca-te cu ele, inchide ochii si lasa-ti corpul si mintea sa se contopeasca cu totul meu. Mana mea in mana ta, capul tau in palma mea.
Problema este ca totul a devenit mult mai urat, s-a pierdut frumosul din aceasta conectare. Am ales sa vrem doar cele cateva zeci de secunde, poate minute in care ne simtim bine. Am pierdut mult din legatura dintre noi. Nu, nu eu si Kitty, dar noi, oamenii. Nu ma intind cu ideea asta, nu mai avem nevoie de inca unul care sa faca aceeasi filosofie.
Dar va spun asa, cand ati gasit legatura, pe care o sa o simtiti (nu vine doar dintr-o singura parte si nu se traduce prin coincidente pe ici, pe colo), faceti ce puteti sa o pastrati, sa o intelegeti, sa nu va fie frica de ea si sa va dati seama cat de speciali sunteti pentru ca aveti o legatura cu cineva.
Nu se vrea o definitie a iubirii, este doar o parte din ce traiesc Kitty si Dog! : )
Va las cu o sugestie sonora. Ei sunt:
E un lucru la care tinem foarte mult. De-a lungul timpului i-am spus chimie, ceva sau frecventa. Este o legatura, ceva care ne-a adus impreuna, ne tine impreuna si este atat de fragil, de puternic, de frumos si de unic incat prietenii nostri ne spun ca suntem geniali, impreuna.
"Link Me" - folosim destul de des, in ziua de astazi, acesta constructie. Cel putin cativa dintre noi. Conecteaza-ma, ar trebui sa fie cuvantul pe care il spui la starea civila. Conecteaza-ma la tot ce esti tu, la trairile tale, la ce simti, la ce vezi, la ce iubesti, la cum iubesti, la ce te doare, la tot ce te defineste. Conecteaza-te cu mine! Atinge-mi degetele, joaca-te cu ele, inchide ochii si lasa-ti corpul si mintea sa se contopeasca cu totul meu. Mana mea in mana ta, capul tau in palma mea.
Asta facem, ne conectam. Asta cautam, de fapt.
Dar va spun asa, cand ati gasit legatura, pe care o sa o simtiti (nu vine doar dintr-o singura parte si nu se traduce prin coincidente pe ici, pe colo), faceti ce puteti sa o pastrati, sa o intelegeti, sa nu va fie frica de ea si sa va dati seama cat de speciali sunteti pentru ca aveti o legatura cu cineva.
Nu se vrea o definitie a iubirii, este doar o parte din ce traiesc Kitty si Dog! : )
Va las cu o sugestie sonora. Ei sunt:
U2 - Where the Streets Have No Name
Cateodata . . .
Cateodata e de ajuns un singur cuvant, un cuvant care sa expime atat de multe. Cu toate ca saptamana a inceput intr-un ritm alert, un singur cuvant mi s-a intiparit in minte, unul pe care il simt cu o asa putere, incat nici frigul de afara nu m-ar impiedica sa ii strig numele in plina strada.
Dor
Dar o sa ajunga in bratele mele, din nou, curand si va fi bine. Bine e cand esti tu : )
Update: Sa completam imaginea cu un sunet placut : )
Update: Sa completam imaginea cu un sunet placut : )
Departe de caldura de acasa
Ce saptamana! As fi vrut sa scriu, dar am venit aici sa muncesc si saptamana asta s-a profitat de prezenta mea la maxim! M-am plimbat putin, dar frigul care nu-mi place deloc m-a tinut mai mult in incinta hotelului. Nu-i nimic, macar am terminat o carte de citit, am participat joi seara la petrecerea de Craciun a firmei, alaturi de colegii de aici, am dormit ceva si, da, am muncit si, da, de fapt, da, cel mai important, mi-a fost dor. : )
Dar a venit weekendul si odata cu el mi-a venit si Cainele, cu flori si imbratisari. Si tot n-am apucat sa vizitam cine stie ce, dar cat ne-am plimbat si am intrat sa mancam in locuri despre care am auzit lucruri frumoase saptamana asta, macar asa ne-am simtit ca intr-un mini concediu. Mai am o saptamana si ma intorc la concediul meu permanent, seara de seara, linistea mea si caldura mea din apartamentul nostru mic si dragut ... acasa. : )
Big Love!
Ea e departe, departe de caldura bratelor mele si departe de linistea cuvintelor mele. Aproape a trecut o saptamana si chipul ei nu mi-a bucurat diminetile. Dar stiu ca acolo unde este stie ce are acasa, stie unde ii sunt bratele care ii ofera caldura si protectie : )
Trecand peste cuvinte, maine o sa o vad. Inchin acest ultim pahar de vin bun, rosu, dragostei : ). Pe voi va las cu o chitara excitanta.
Cand pisica nu e acasa
Da, e prima zi fara ea, fara Kitty. Nu ar fi asta un lucru asa rau, daca nu stiam ca este doar prima din cele 14 zile de infern, ce se anunta. Probabil ca nu o sa rezist si am sa ma urc in masina, la un moment dat, si am sa ii fac o vizita, dar momentan trebuie sa ma obisnuiesc cu privelistea patului gol.
A fost o zi de munca, ca orice luni, de altfel. O zi de organizare, ca inceput de saptamana. Am raspuns la mail-uri, am rezolvat problemele obisnuite, care apar peste weekend si am apucat sa fac si ceva treaba, ca dimineata de marti sa-mi fie ceva mai usoara. Am ramas pana peste ora 18, la munca, pentru ca stabilisem cu cativa amici, chiar colegi de munca, sa mergem sa jucam un basket, ca baietii :)) E luni si aveam destula energie in mine.
Era chiar nevoie de o sesiune de activitate fizica, intre oameni care, in ultimile doua saptamani au discutat, uneori prea aprins, despre alegerile care au marcat viata romanilor. Din nefericire, asa cum probabil s-a intamplat in majoritatea cazurilor, au fost neintelegeri, cauzate, in fapt, de lipsa unei optiuni acceptabile. Sunt zile ca astea cand ma uit la oamenii de langa mine si observ cum, in fiecare zi, imi pierd cheful de a mai locui in tarisoara asta. Nu am inteles de ce trebuia sa ne consumam pentru alegerile astea.
Dar a fost bine, pana la sfarsitul serii. Basketul are ceva frumos care reuseste sa uneasca oamenii, mai ales daca e jucat de oameni cu niscaiva minte :)
In drum spre casa, m-am delectat si linistit cu ceva Queen, o melodie care exemplifica destul de bine, ziua de azi, ca final al celor doua saptamani de mizerie.
Sunt un pic cam obosit, dar parca nu-mi vine sa ma asez in patul care doar miroase a pisica mea. Imi este dor si ma gandesc ca vremea nu are sa-i placa nici ei, avand in vedere ca se anunta nori si precipatii. Sper doar sa aibe grija de ea si de corpul ei . . . oh, corpul ei!
Somn usor, Pisico! : )
Pisica doarme singura ...
Uneori, cand crezi ca toate sunt bune si frumoase, uite ca se intampla sa nu fie la fel de frumoase din toate punctele de vedere. Sanatatea nu a fost niciodata punctul meu forte, desi nu mananc prostii si ma tin si de sport, cat de cat, nu pierd nopti in mod absurd si nu ma imbrac subtire de dragul modei, dar se intampla sa se prinda din cand in cand cate ceva de mine si atunci ma tine un milion de zile.
Colac peste pupaza, de maine plec la Brasov pentru 2 saptamani, cu serviciul, asa, in prag de Sarbatori, cand facusem planuri sa ne vizitam prietenii pe care i-am vazut rar anul asta, sa facem curatenie, sa mergem la ai nostri sa ii ajutam si pe ei. Pisica nemultumita la capatul acestei tastaturi.
Nu mai mentionez faptul ca nu-mi place sa dorm singura, iar Cainele, evident, nu ma va insoti, pentru ca are si el afacerile lui, e Decembrie, da, dar inca avem de lucru, pana in ultimul moment.
[sper sa avem timp de alergat dupa cadouri, asa mult imi place sa desfac cadouri ... :))]
Homo Ludens . . .
Va spuneam acum ceva timp ca ne place sa ne jucam. Adevarul este ca, oricat de mare ar fi iubirea, e nevoie de diversitate. E foarte usor sa cazi intr-o extrema destul de neplacuta, anume aceea de a veni seara acasa, a te aseza in pat, a-ti saruta partenerul si de a purta discutii pe care, de altfel, le-ai putea avea cu orice amic. In felul asta, vei pierde orice urma a flacarii care v-a adus impreuna.
Eu imi stiu calitatile, dar mai bine imi cunosc defectele. Am cativa 'anisori' sub centura si stiu ce pot si ce nu pot, fara sa-mi mai pierd timpul cu astfel de intrebari. Pe Kitty o cunosc destul de bine, dar ma feresc sa spun ca o cunosc in totalitate pentru ca reuseste sa ma surprinda, placut, de foarte multe ori. De aceea stiu ce calitati imi apreciaza si care sunt lucrurile care ii displac.
Trecand peste introducere, spuneam, mai devreme, ca ne place sa ne jucam. Ne uitam la cativa dintre prietenii nostri si ne gandim pe care dintre ei i-am fi putut avea ca partneri, daca noi nu ne-am fi cunoscut. Nu, nu avem impresia ca ei sunt acolo pentru placerea noastra, dar sunt lucruri la care putem sa ne gandim, fara sa ranim pe cineva.
Acum cateva zile i-am facut cunostinta lui Kitty cu un amic mai indepartat. Un om cu destul de multe calitati, multe din care pisica mea le apreciaza. Trebuie sa recunosc ca, daca situatia ar fi fost alta, as fi fost oarecum gelos. As fi fost interesat de felul in care se dezvolta relatia dintre ei doi. Dar nu sunt, pentru ca am motivele mele.
Totusi, e de retinut ca, nimeni nu este legat de un singur om. Nu trebuie sa uitam ce avem langa noi si sa ne ferim cat mai mult de rutina, pentru ca rutina ucide. Iar cand mai pui la socoteala ca balentele se plictisesc tare repede...: )
P.S. Homo Ludens, zicea Huizinga, dar si animalele se joaca . . . woof!
Subscribe to:
Posts (Atom)