Azi m-ai umplut de nervi, caine.
Faci si asta, nu e prima oara. Dar e prima oara cand am simtit cum imi trece timpul langa tine. De obicei nu am notiunea timpului, nu stiu ce inseamna sa bei o limonada la un pas real, stiu doar ca trec ore pana sa-mi dau seama ca am paharul pe jumatate plin [: )].
Imi aduc aminte acum de o duminica dimineata, cand mi se parea ca momentele trec foarte incet si cand ne-am uitat la ceas era deja 3 dupa-amiaza. Stateam in pat, imbratisati, desi stiam ca lumea de afara venea, pleca, dar nu auzeam nimic in jurul nostru. Eu aveam o stare de bine, de liniste, eram o matza rasfatata de bratele cu care imi cuprindeai corpul si de palmele tale in care imi leneveam fata. Cu o noapte in urma le simtisem atat de puternic pe tot corpul meu, incat avusesem senzatia ca sunt asaltata de mai multe perechi de maini, nu numai de ale tale. Dar mie stii ca-mi place rasfatul... : )
Dar azi, azi m-ai transformat in vulcan, m-ai calcat urat de tot pe coada, caine. Si stii cum sunt, conduc ca o nebuna cand am draci si intr-o zi ai sa ma omori. Pentru ca asta iti sunt, iubita ta vulcanica si nebuna si desi stiu ca nu as putea vreodata sa-ti fac rau, uneori am niste ganduri... asa cum imi spui tu ca ai uneori acea dorinta sa faci rau. Cu toate astea stiu ca pasiunea asta a noastra n-o sa omoare nicio musca, dar tu, pe mine, ma omori putin cate putin cand simt ca nu mai vreau sa fiu a ta.
Sa nu mai faci, caine, sa nu mai faci...
0 comments:
Post a Comment